Ți-au rupt azi trupul,
Păpușă fragilă , ocazional întreagă .
Ți-au luat și caldul suflu
Și-orice speranță vie, lipsit-acum de vlagă.
Ți-au luat și aer și privire..
Le-au aruncat în mare, unde
Au simplă destinație – pieire ;
Semnat – Expeditor Plăpând cu mâinile arzânde.
Ți-au smuls tot azi și părul,
Iar din acesta au creat
Peruci de simțăminte-n cerul
Ce astăzi te-a adulmecat .
Ți-au rupt și degete și unghii,
Ușor, treptat , te-au descarnat
Pentru crearea unor frânghii
Pe care strâns le-au înnodat.
Sobrietatea noii ”case”
Te va-ntrista , dar oare
Crea-vei tu din gol terase
Pentru-amintiri și flori , acum nemuritoare?
Ți-ai cărat trupul in abis
Lăsându-ți al tău spirit stins
Plutind în reverie vagă.
Dar mie încă-mi e permis
Să sper
Și să visez la viața-ntreagă.
Și iată că am scris
Doar pentru tine, dragă,
Un recviem pentru un vis.
Pentru prietenul meu drag care citește asta dintre stele .
