Observ fericită că propria viaţă e principala sursă de inspiraţie pe care o am pentru simplul meu blog şi singura mea fustrare e aceea că nu-mi găsesc mereu cuvintele pentru a o descrie întru totul . Bineînţeles, asta e imposibil , dar simt că nici măcar într-o mică parte nu pot să relatez amalgamul de idei , fiori si senzaţii care-mi străbat trupul şi sufletul odată cu scurgerea fiecărei secunde pe obrazul ceasului vital .
E fantastic să-ţi găseşti un echilibru care să-ţi dirijeze viaţa . Echilibrul e un birjar priceput , cel mai dibace dintre toţi , dar căluţul pe care îl coordoneză trebuie să fie hrănit cu un amestec omogen din dorinţă şi voinţă . Existenţa celor două elemente retează astfel posibila apariţie a eşecului şi a nefericirii şi conduc la atingerea destinaţiei dorite.
Te-ai întrebat vreodată care e destinaţia ta? Cel mai simplu şi negândit răspuns este moartea , dar eu mă refer la destinaţia la care trebuie să ajungi atâta timp cât pulsul îţi confirmă încă şederea în aceasta existenţă. Spirit vesel , încredere , optimism.. îţi sunt cunoscute noţiunile? N-ai vrea să faci din ele o constantă ? La fel ca în fizică – tu nu o să ai o constantă de frecare , de elasticitate , ci de spirit . Măret scop, dar nu imposibil .
Ştii senzaţia aia pe care o ai atunci când soarele îţi dezmorţeşte trupul după vreo câteva ore petrecute in frig? Aşa mi se întâmplă mie când găsesc o persoană care să-mi înţeleagă trăirile fără să fiu nevoită să i le explic , pentru că sunt conştientă de posibilul eşec.
Revenind la viaţa mea , pot să-i dau ca trăsătură principală , definitorie- energia , la care anexez cu uşurinţă naturala sensibilitate . E extraordinar să te trezeşti dimineaţa cu zâmbetul pe buze şi dorinţă de răspândire a lui , în aburii visului păgân încă fiind . Într-o lume haotic de diversă , propria condamnare vine de la încarcerarea optimismului şi a respingerii zâmbetelor . E suficient să realizezi asta şi viaţa ţi se poate schimba radical .
Zâmbetele transformă stări , metamorfozează cea mai afurisită tristeţe într-o afrodisiacă poftă de viaţă şi nu costă nimic . Dar nu ştim să profităm de acest mare privilegiu pe care ni-l oferă esenţa propriei existenţe şi ratăm lucrurile cu adevărat importante . Atât de simple si totuşi atât de încărcate , atât de profunde ..
Ştii că dincolo de orice zâmbet e un gând bun, şi ce mic dejun mai bun pentru ego decât un influx de altruism ? E absolut încântător să simţi cum modificarea feţei tale în drumul spre zâmbet are ca rezultat cert un răspuns bazat pe aceeaşi mimică . Interesant schimb de figuri , nesofisticat şi revitalizant.
Pentru mine , asta e viaţa fericită – cu surplus de zâmbete , pozitivitate stabilă , meditaţie şi agitare productivă . Răni , dureri şi tristeţe – vor fi uşor depăşite şi îşi vor adjudeca titlul de “campioane ale abandonului şi trecerii în spaţiul uitării ” , iar plictisul care pentru mine reprezintă o formă de dispreţ pentru propria persoană , un atac la evoluţie , nu-şi va croi nici el drum în viaţa ta. Transformă-ţi energia într-un burete care să le poată absorbi pe toate şi să nu te lase să te împiedice să ajungi la destinaţie .
Caută în tine izvorul infinit al liniştei adânci , combină-i apa cu energia dimineţii şi fii tu propriul tău birjar . Şi să nu eziţi nicicând să arunci o privire caldă ; ea va ţese încredere în ochii celuilalt , iar răspunsul pe care ţi-l doreşti va veni fără întârziere : un zâmbet pentru o zi nouă sub atenta supraveghere a paznicului universal .
